Lipsa evaluării psihologice a psihologilor – risc profesional ignorat?
Citat din Guest în mai 22, 2025, 8:01 pmSunt profund nemulțumită de faptul că în România, psihologii nu sunt evaluați psihologic nici la intrarea în profesie, nici periodic după ce devin autonomi.
Într-un domeniu unde noi, ca specialiști, tratăm sănătatea mintală a altora, ar fi firesc să existe un sistem minim de monitorizare a propriei noastre sănătăți mintale. În prezent, totul este doar o „obligație morală”.
Oricât de bună ar fi supervizarea inițială, după ce intrăm în practică autonomă dispare orice formă de control sau sprijin sistemic. Mă întreb: cum putem garanta siguranța clienților dacă noi nu suntem evaluați sau susținuți în mod real?
Ce părere aveți? Credeți că ar trebui introdusă o formă obligatorie de reevaluare sau dezvoltare personală continuă reală?
Sunt profund nemulțumită de faptul că în România, psihologii nu sunt evaluați psihologic nici la intrarea în profesie, nici periodic după ce devin autonomi.
Într-un domeniu unde noi, ca specialiști, tratăm sănătatea mintală a altora, ar fi firesc să existe un sistem minim de monitorizare a propriei noastre sănătăți mintale. În prezent, totul este doar o „obligație morală”.
Oricât de bună ar fi supervizarea inițială, după ce intrăm în practică autonomă dispare orice formă de control sau sprijin sistemic. Mă întreb: cum putem garanta siguranța clienților dacă noi nu suntem evaluați sau susținuți în mod real?
Ce părere aveți? Credeți că ar trebui introdusă o formă obligatorie de reevaluare sau dezvoltare personală continuă reală?
Citat din Guest în mai 22, 2025, 8:03 pmSunt 100% de acord. Lipsa unei evaluări periodice creează un vid periculos. Nu e vorba de control, ci de protecție – atât a noastră, cât și a clienților.
Am văzut colegi care, epuizați, și-au prelungit inutil cazurile sau au devenit pasivi. E un semnal de alarmă.
Sunt 100% de acord. Lipsa unei evaluări periodice creează un vid periculos. Nu e vorba de control, ci de protecție – atât a noastră, cât și a clienților.
Am văzut colegi care, epuizați, și-au prelungit inutil cazurile sau au devenit pasivi. E un semnal de alarmă.
Citat din Guest în mai 22, 2025, 8:08 pmAtenție, însă: o evaluare formală riscă să devină birocratică, ca la profesori. Să nu înlocuim reflexivitatea profesională cu niște teste sterile.
Mai degrabă, să impunem obligativitatea dezvoltării personale continue și a participării la grupuri de reflecție profesională.
Atenție, însă: o evaluare formală riscă să devină birocratică, ca la profesori. Să nu înlocuim reflexivitatea profesională cu niște teste sterile.
Mai degrabă, să impunem obligativitatea dezvoltării personale continue și a participării la grupuri de reflecție profesională.
Citat din Guest în mai 22, 2025, 8:15 pmEu sunt încă în supervizare și deja simt cât de greu e să menții o igienă mintală clară când lucrezi cu cazuri grele. Mi se pare ireal că după autonomie, practic nu mai ai cu cine discuta, dacă nu cauți tu singur ajutorul.
Supervizarea opțională nu e suficientă. Ar trebui să existe măcar un cadru recomandat de COPSI.
Eu sunt încă în supervizare și deja simt cât de greu e să menții o igienă mintală clară când lucrezi cu cazuri grele. Mi se pare ireal că după autonomie, practic nu mai ai cu cine discuta, dacă nu cauți tu singur ajutorul.
Supervizarea opțională nu e suficientă. Ar trebui să existe măcar un cadru recomandat de COPSI.